INTERVIU LES ELEPHANTS BIZARRES

 Ştefan (voce), Claudiu (tobe), Nae (clape), Cătălin (chitară şi backing vocals) şi Mihai (chitară bass şi backing vocals) – ei sunt Les Elephants Bizarres, o formaţie de top în România. Am avut plăcerea să îi cunosc personal pe doi dintre membrii trupei şi să-i admir pe toţi, de asemenea, în câteva concerte susţinute în Bucureşti.

Muzică de calitate, atmosferă veselă… ca de “Dancing Shoes” J Iată ce au avut de zis cei cinci “elefanţi”:

Bună, vecine! ~ Pentru început – curiozitate – de unde “Les Elephants Bizarres”?

Leseb: De la Bucureşti, Călăraşi şi Curtea de Argeş! J E o poveste relativ lungă legată de nume. Pe scurt: a apărut în urma unor glumiţe legate de faza elefantului şomer. Nu ne aventurăm în detalii pentru că a fost o chestie de moment.

Bună, vecine! ~ Care este stilul muzical pe care il abordaţi?

Leseb: E greu să ne încadrăm într-un stil anume. Ca să putem să răspundem la această întrebare ne folosim de diferitele genuri în care am fost încadraţi sau de influenţele pe care considerăm că ne definesc. Prin urmare: punk-disco, indie-pop, alternative, pop-rock, synth-pop.

Bună, vecine! ~ De cât timp cântaţi şi care sunt planurile voastre pentru viitor?

Leseb: La început au fost 3: Claudiu, Mihai şi Proka (Cătălin). Pe urmă a venit şi vocea – Ştefan, cam acum 2 ani. Iar formula actuală există de aproximativ un an, când cei 4 elefanţi s-au hotărât că ar mai trebui un instrument. Aşa că a apărut şi Nae în turmă.

Vrem să cântăm pe scene cât mai mari, să ne auzim cât mai mult la radio, mai pe scurt: dominaţie mondială! J

Bună, vecine! ~ Ce înseamnă pentru voi “a te lansa pe piaţa muzicii româneşti”?

Leseb: Nu înseamnă nimic! Nu simţim la nivel naţional existent unei pieţe. Pentru zona în care ne aflăm noi, din punct de vedere al stilului, nu există promovare şi susţinere decentă. Deşi există câteva posturi de radio sau emisiuni TV unde se poate promova un astfel de produs, nu există suport financiar pentru a ţine trupele în viaţă şi a le ajuta să sune cât mai bine şi să evolueze.

Bună, vecine! ~ Trebuie neapărat să vinzi pentru a ieşi din underground?

Leseb: Evident! Chiar dacă în situaţia actuală vânzarea nu mai înseamnă neaparat albume, trebuie să vinzi ceva. Până la urmă esti un produs care trebuie cumpărat pentru a putea exista. Deja vânzarea de cd-uri nu mai este rentabilă, noi vedem crearea unui album mai mult ca pe o carte de vizită, nu ca o sursa de venit sau material de promovare. Popularitatea şi succesul se obţin prin intermediul Internetului, concertelor şi difuzărilor.

Bună, vecine! ~ Ce îmi puteţi spune despre concertele pe care le-aţi susţinut până acum?

Leseb: Au fost potrivite pentru locaţiile unde am cântat şi considerăm ca au avut rezultatul dorit: atmosfera a fost mereu bună, câştigăm experienţă în urma prestaţiilor live, ne-am făcut remarcaţi într-un mod plăcut. Sperăm să ajungem să cântăm din ce în ce mai des pe scene mari!

Bună, vecine! ~ Care a fost concertul la care v-ati dus ca spectator şi v-a marcat într-un mod plăcut?

Proka: Lord Of The Dance: un spectacol complet.

Nae: Bloodhound Gang: Show total. O lecţie despre cum un concert nu înseamnă doar muzică, în care interacţiunea cu publicul uneori înseamnă chiar mai mult decât o piesă.

Claudiu: Mars Volta – complexitate, sunet impecabil.

Mihai: U.N.K.L.E. – la Delta Music Fest – au fost trupa perfectă la locul perfect.

Ştefan: George Michael: impecabil.

Bună, vecine! ~ În final, un cuvânt care vă defineşte pe voi ca persoană şi altul ca trupă… J

Proka: ciufut. Trupă: simpatico.

Nae: papagal. Trupă: maimuţe.

Claudiu: vorbăreţ. Trupă: prietenie.

Ştefan: confuz. Trupă: piloşi.

Mihai: încăpăţânat. Trupă: gălăgie.

Adrese: www.leseb.ro

                 www.myspace.com/leselephantsbizarres